Eram in seara asta la o cafenea cand mi-au picat ochii pe doua camasi roz. Nu, nu pe doua tipe diferite...

S-a aflat deja, peste mari si tari, ca nu-mi merge sectiunea de comentarii pe blog, asa ca oamenii care au citit ce am scris si au avut ceva de spus au gasit diverse metode sa comunicam: fie pe mail, fie pe Facebook. Nu e intentionat, sa stiti; e o problema tehnica pe care sper sa o rezolv cat de repede posibil. Si uite ca joia trecuta am primit un mesaj de la un domn; problema este ca nu pot eu sa-i raspund, nefiind prieteni pe Facebook... Si ma gandesc ca daca dumnealui dorea sa comenteze public pe blogul meu, nu se supara daca iau cu copy - paste tot ce a scris. Asadar, avem asa:

Buna, ti-am citit o parte din blog. M-am oprit la ceva care nu imi convine, totusi, din nici un punct de vedere, si am vrut sa iti comentez.

Cine ma cunoaste, cat de cat, stie ca ador cafeaua. Calda, nu fierbinte, cu mult lapte, cu un gust intens si aroma buna. Principiul meu e "o cafea nu se refuza niciodata" (n-o si luati si voi prea ad literam), asa ca am mai iesit, din cand in cand, la intalniri cu cafea. Si am si vazut multe astfel de intalniri si am tras cu urechea la ele.

Ideea e asa: o vrajesti, o inviti la cafea, accepta.

Webstock
Go to top